Reality or dreams

Da ma da' in fic stie sa conduca...lasa k era tot aia dak venea cu masina sau pe jos...

off: habar n-aveam k nu stie sa conduca...

Nextu'...

Devreme, telefonul ii suna.
Ym: -Alo! raspunde ea adormita fara sa vada cine e la telefon.
U: -Yume! Slava cerului! Unde naiba ai fost?? Te-am cautat peste tot!
Ym: -A...pai...scuze...
U: -Doar n-ai fost geloasa pe Mizuki sau ceva...!
Ym: -Nu, nu...N-aveam de ce sa fiu geloasa.
U: -Atunci de ce ai plecat? Adica...imi cer scuze ca te-am lasat singura...
Ym: -Nu m-ai lasat singura. Mizuki te-a tras la ea si eu m-am cam ratacit pe-acolo.
U: -Atunci de ce ai plecat? Stii cate griji mi-am facut?? Am crezut ca ti s-a intamplat ceva!
Ym: -Stai linistit. Sunt bine.
U: -Sa nu mai faci niciodata asta! Daca te ratacesti, asaza-te undeva si asteapta-ma. Nu mai pleca asa!...
Ym: -Ok...Scuze...
U: -E ok acum. M-am linistit. Nu te-am trezit, nu?
Ym: -Ba da...Dar, nu e problema, oricum voiam sa ma trezesc.
U: -A, scuze atunci. Te las. Poate ne vedem mai tarziu. Pa, te iubesc!
Yume nu ii spune nimic, inchide telefonul si isi baga capul in perna. Peste jumatate de ora se ridica din pat si se duce in bucatarie. Yua inca doarme. Isi ia ceva de mancare si, in timp ce mananca, se gandeste la evolutia relatiei lor de pana acum. Isi aminteste atunci discutia ei cu femeia din mall:
“Ym: - Vrei sa te si cred?? Oricum astazi a dat dovada ca este un tip dragut si de treaba.
F: -Asa pare, fetito! Dar ce sa inteleaga o fana disperata care vrea doar sa si-o puna cu el?....”
„Da. Pare...dar nu e...” isi spune ea in gand. „A avut dreptate...Uruha nu e ceea ce pare...” continua ea.
Pe la pranz, Yume se imbraca si iese in oras. Trece pe langa o cafenea si se gandeste sa intre. Nu sunt foarte multe mese ocupate, asa ca se asaza la una de langa geam. Da comanda si incepe sa butoneze telefonul.
Chiar in acel moment, Uruha era in trecere pe strada si o observa pe Yume prin geam asa ca, intra si se asaza langa ea.
U: -Buna!
Ym: -Buna.
U: -Ce faci aici singura? Astepti pe cineva?
Ym: -Nu.
U: -Dar...?
Ym: -Pai, am venit sa beau o cafea.
U: -Aha. Te simti bine?
Ym: -Da. De ce?
U: -Pai, mi s-a parut ca esti trista sau ceva...
Ym: -A, nu sunt. Sunt cam obosita.
U: -Cum poti fi obosita cand aseara ai plecat asa devreme? ii zambeste el.
Ym: -Nu stiu...zambeste si ea, dar fara sa il priveasca.
U: -Sigur nu s-a intamplat ceva?
Ym: -Da, mai. De ce crezi ca s-a intamplat ceva?
U: -Mi se pare ca esti rece, distanta...Nici nu m-ai sarutat cand m-ai vazut...
Ym: -A, haide!...Asta era? Pai, suntem intr-o cafenea...
U: -Si ce?...
Yume se intinde pana la el si ii da un sarut scurt pe buze.
Ym: -E-n regula?
U: -Da, zambeste el.

Ce rapide ati fost...

Dupa cateva clipe in care nu-si spun nimic...
U: -Auzi, dar sigur nu s-a intamplat ceva?
Ym: -Nu!...
U: -De ce nu ma privesti in ochi?
Ym: -Ce vrei sa spui? isi indreapta ea privirea spre el.
U: -Nu ma privesti in ochi...sau nu ma priveai...
Ym: -Si ce vrei sa spui cu asta?
U: -Pai, ca sa fiu mai direct, se vede dupa fata ta ca s-a intamplat ceva
Ym: -E a mia oara cand iti spun ca nu s-a intamplat nimic.
In acel moment, chelnerul ii aduce lui Yume cafeaua. Uruha o priveste serios. Dupa ce chelnerul pleaca, el continua:
U: -Ba da. S-a intamplat ceva.
Ym: -Ok, sa zicem ca s-ar fi intampalt ceva, desi nu s-a intamplat. De ce ar trebui sa iti spun?
U: -Pai...Cum adica de ce? Doar nu-mi ascunzi lucruri...
Ym: -Nu, nu. Ma refer la faptul ca daca s-ar fi intamplat ceva, ar fi putut fi o problema personala care nu are legatura cu tine.
U: -Aha, deci e o problema personala...
Ym: -Nu am spus ca e. Vreau doar sa te opresti din intrebat.
U: -Bine, gata. Nu te mai stresez.
Dupa o pauza de cateva minute...
U: -Vrei sa facem ceva dupa ce iti bei cafeaua?
Ym: -Nu cred... I-am promis Yuai ca merg cu ea la cumparaturi. Dar tu n-ar trebui sa fii la repetitii? Maine ai concert.
U: -Sunt mai tarziu.
Ym: -Aha. Ok. Pai, eu nu pot veni...Nu pot sa-mi incalc promisiunea fata da Yua.
U: -Yua se poate duce cu Ruki la cumparaturi. El e un fan infocat si e liber acum.
Ym: -Dar poate merge si cu mine. Nu prea mi-am mai petrecut timpul cu ea in ultima vreme. Doar cu tine. Cred ca ii datorez putin timp impreuna...
U: -Asa e. Ai dreptate.
Usa cafenelei se deschide, iar Kai intra. Ii observa pe Yume si Uruha, le face un semn discret cu mana si se indreapta spre masa lor.
K: -Yo!
Ym&U: Buna!
K: -Ce faceti?
U: -Bine...Tu?
K: -Bine. Am venit sa beau o cafea. Sper ca nu va deranjez...
Ym: -Sigur ca nu.
K: -Ma bucur.
Chelnerul apare, Kai da comanda, iar apoi se intoarce spre Uruha, zambind:
K: -Auzi, cu ce ai fost aseara asa de ocupat incat sa nu o poti lua pe Yume de la parcul de distractii? A trebuit sa ma sune pe mine sa o iau eu.
Uruha ramane fara cuvinte. Se uita la Yume.
Ym: -Ehm...Ma duc pana la baie, se ridica ea.
Uruha o urmareste pe Yume cu privirea cateva clipe, apoi se intoarce la masa si isi spune siesi:
U: -Aha, deci asta era...
K: -Ce?
U: -Nu am fost ocupat aseara. Am fost cu Yume la parcul de distractii.
K: -Stai putin...Ea m-a sunat si mi-a zis sa vin sa o iau. Si cand am ajuns, mi-a spus ca tu ai fost ocupat si n-ai putut sa o iei.
Atunci, Uruha realizeaza ca Yume vazuse acel sarut si se incrunta brusc. Iar isi vorbeste siesi:
U: -Nu se poate...
K: -Ce nu se poate?
U: -Of!...Iar incepem...
K: -Ce?
U: -Nu stiam eu de ce era Yume asa distanta si rece...
K: -Da’ zi odata!
U: -Aseara in parc ne-am intalnit cu Mizuki “intamplator”... Si ne-am dus in camera cu oglinzi, ideea ei, si Yume a luat-o pe alta parte. Evident eu cu Mizuki am ramas singuri si ea m-a sarutat. Probabil ca Yume a vazut asta intr-o oglinda...
K: -Aoleu!...
U: -Da...Ce fac acum?
K: -Pai, cred ca ar trebui sa vorbesti cu ea si sa-ti ceri scuze, sa-i explici...
U: -Clasic, hm? Nu stiu...Nu cred ca ma va asculta...

Nextu'...Unu lung...:->:->

Atunci, Yume apare isi scoate din geanta portofelul, pune banii pe masa si pleaca fara sa ii bage in seama pe cei doi care se uitau la ea si care raman socati.
U: -Ce naiba...!
K: -Si cu asta, a incheiat-o...
U: -Vai!...Yume, stai putin! se ridica Uruha si alearga dupa ea. O prinde la iesirea din cafenea. Ea nu se intoarce la el si nu-l baga in seama. El o prinde de mana si o opreste.
U: -Stai! Stiu ce ai vazut acolo. Nu era ceea ce parea!
Ym: -Am treaba... Asa ca, daca ma scuzi...il da ea la o parte si il ocoleste.
U: -Stai! Lasa-ma sa-ti explic!
Ym: -Doamne, da’ stresant mai esti!...Nu vrei deloc sa lasi omu’ in pace!
U: -Nu te las pentru ca vreau sa stii ce s-a intamplat acolo!
Ym: -Pe mine nu ma intereseaza. Stiu ce am vazut si nu poti nega. Nu sunt chioara.
U: -Da, stiu, dar ai inteles gresit.
Ym: -Mda...Vechiul text: “ai inteles gresit”...
U: -Pai, chiar asa e! Nu cred ca ai vazut tot. Mizuki incerca sa...
Ym: -Nu imi povesti. N-am timp de tine. Am treaba. Pa!
U: -Nu ma expedia asa! Mizuki se dadea la mine, ea m-a sarutat!
Ym: -Nu intelegi ca ma stresezi?? Esti enervant! Lasa-ma in pace odata! Daca nu ma lasi in pace ma duc direct la politie si te reclam pentru hartuire! Asa ca, lasa-ma! ii intoarce ea spatele si pleaca. In ruma ei, Uruha ramane socat, fara cuvinte. Nu o mai urmareste. Isi lasa capul in jos si incepe sa planga. Din spatele lui apare Kai care il bate pe umar. Uruha nu il baga in seama si se indreapta spre parc. Merge plangand, cu capul in jos. Pe o banca, din dreapta lui, Mizuki statea si vorbea cu cineva.
U: -Tu!! izbucneste Uruha.
Mi: -Hm?
U: -Idioato! Stii ce am patit din cauza ta?! Stii??
Mi: -Despre ce vorbesti?
Mizuki se intoarce spre barbatul cu care era si ii spune:
Mi: -Cred ca ma asalteaza fanii. Hai sa mergem, se ridica ea de pe banca. Barbatul se ridica, si el, de pe banca si da sa plece. Uruha, insa, o apuca puternic pe Mizuki de brate si o asaza pe banca, izbind-o cu fundul de ea.
Mi: -Au!!
Barbatul intervine.
B: -Ce naiba crezi ca faci, bai?
U: -Nu ma lua cu “bai”! Nu te baga! E treaba mea si a ei.
B: -Daca te iei de ea, te iei de mine! Cara-te de-aici, pana nu iti fac machiaj natural!
Uruha se enerveaza de-a dreptul si se intoarce spre tip:
U: -Vrei sa ai probleme cu bodyguarzii mei?? Nu te baga!
Barbatul se enerveaza si el si il impinge pe Uruha, aproape sa-l darame.

U: -Pana aici!
Uruha se duce direct spre tip si, fara sa ezite, foarte rapid, ii da un pumn puternic in burta. Barbatul cade in genunchi cu mainile incrucisate la burta. Mizuki se uita la Uruha ingrozita si paralizeaza de frica. El se intoarce spre ea si o lipeste de banca, izbind-o.
U: -Stii ce ai facut??
Mi: -Nu...
U: -Nu face pe proasta! Nu ca n-ai fi...Yume a vazut faza aia!
Mi: -Si ce? Nu am facut o crima...
U: -Nu ma enerva mai rau!! tipa Uruha.
Mi: -Si ce ai de gand sa faci? Sa ma bati?
Brusc, Uruha o apuca de gat pe Mizuki. Ea paralizeaza si se uita stupefiata la el.
U: -Nu te bat. Te omor!
Lui Mizuki incep sa ii lacrimeze ochii. La auzul acelor cuvinte, barbatul doborat se ridica si il impinge pe Uruha la o parte.
U: -Bine. Te las in pace de data asta, renunta el. Dar sa stii ca nu scapi de mine.
Uruha se intoarce si pleaca.
Yume ajunge acasa, dar nu o mai gaseste pe Yua. Se tranteste in pat si o suna.
Yua: -Alo!
Ym: -Ce faci? Unde esti?
Yua: -Sunt cu Ruki in oras...Tu?
Ym: -Am venit acasa...M-am intalnit cu Uruha...
Yua: -Vrei sa vin acasa sa vorbim?
Ym: -Nu. Distreaza-te.
Yua: -Hai ca vin acasa. Pa!
Yua ii inchide lui Yume telefonul si se intoarce spre Ruki:
Yua: -Trebuie sa plec, Ruki. Scuze...
Ru: -Era Yume?
Yua: -Da...
Ru: -E ok. Nu ma supar. Pa pa! ii spune el si o saruta.

Nextu'...

Yua ajunge acasa si o gaseste pe Yume plangand pe jos, langa pat si tinand in mana poza cu ea si Uruha de la concert. Se duce repede la ea.
Yua: -A, sis! Nu plange! o imbratiseaza ea. Ce s-a intamplat?
Yume ii povesteste Yuai tot, continuand sa planga.
Yua: -Nu stiu ce sa-ti zic, sis. Mi s-a parut destul de sincer, dar ma indoiesc ca a spus adevarul.
Ym: -Sincer?? Poate sa fie sincer...Nu-mi pasa! Eu n-am chef sa il vad sarutandu-se cu toate fufele! Si sa se dea toate la el!
Yua: -Te cred...Si eu as fi facut la fel. Sper ca nu ai plans in fata lui.
Ym: -Nu. Am fost indiferenta.
Yua: -Foarte bine.
Yume face o pauza si spune:
Ym: -Nu pot sa cred cat de proasta am putut sa fiu. Chiar am crezut ca vom avea un viitor impreuna. Si acum...Trebuia sa imi dau seama...
Yua: -Nu aveai cum sa-ti dai seama. Uruha era asa de dragut la inceput...
Lui Yume ii curg, atunci, doua lacrimi. Isi pune capul in bratele incrucisate.
Yua: -Ce regreti cel mai mult acum?
Ym: -Nu stiu...As fi vrut sa nu se termine asa...Si nu acum. Inca il iubesc...
Yua: -Nu vrei sa il ierti?
Ym: -Nu stiu...Adica...Da ca il iert, va fi la fel: vor veni foste prietene sau fane sau mai stiu-eu-ce la el si o sa fie la fel. Eu pe Uruha nu il impart cu nimeni...sau nu il imparteam...
Yua: -Deci tu ai o problema cu faptul ca vor veni fete la el si se vor da la el. Atat?
Ym: -Da...adica, nu. Iti imaginezi continuarea...Nu vreau sa il aud pe Uruha ca imi spune ca a intarziat pentru ca l-a tinut mai mult la repetitii sau ca se duce la repetitii si cine-stie pe unde umbla si cu cine...
Yua: -Da, inteleg...
Ym: -Esti asa de norocoasa!...Ruki nu ti-a facut niciodata asa ceva.
Yua: -Nu. Daca iti amintesti, eu i-am facut lui.
Ym: -Da, dar...
Yua: -Dar ce? Crezi ca e diferit?
Ym: -Pai, da...Nu stiu de ce. Adica, tu il iubesti pe Ruki, stiu sigur asta.
Yua: -Si totusi nu am putut sa ii rezist lui Reita. Yume, nu e deloc diferit. Daca stau sa ma gandesc, cred ca ar trebui sa il ierti.
Ym: -E diferit. Tu esti fata, el e barbat. Barbatii sunt altfel. Chiar tu mi-ai zis...
Yua: -Da, asa e, dar...cred ca mai merita o sansa.
Ym: -I-am mai dat o sansa si a risipit-o.
Yua: -Mai da-i o sansa si, de data asta, controleaza-l de fiecare data cand ceva ti se pare suspect sau chiar cand iti trasneste tie prin minte.
Ym: -Nu stiu...
Yua: -Arata-i ca il iubesti si iarta-l!
Ym: -De ce trebuie sa ii arat ca il iubesc?
Yua: -Asa!
Ym: -Bine, ii mai dau o sansa, dar in maine, cand e concertul. Dupa ce se termina, ma duc si vorbesc cu el.
Yua: -Asa!
In ziua concertului, Yume parca e mai vesela. Se pregateste imrepuna cu sora ei de eveniment si, intre timp, incearca sa-si formuleze propozitiile; ce ii va spune lui Uruha. Este fericita ca ii va mai acorda o sansa insa, este nesigura daca face sau nu ceea ce trebuie.
Yua: -Eu sunt gata. Ma duc inainte ca sa mai cumpar ceva de rontait de la magazin, ok?
Ym: -Ok.

Da...deci....sa las si eu un ultim coment la frumosul nostru fic =))=)).....

SUNT IN CRIZA....SI DE TIMOP SI DE INVATAT...MI-AM PIERDUT CAIETU DE TIC.,...SI VOI MA PUNETI SA LAS COMENT??=))...LAS CA VEDETI VOI=))...asa....sa revin la subiect...

Imi vor lipsi zilele in care stateam pana la 1-2 sa scriem :):))).....eee...asta e......il voi reciti meru cu drag:X:X:X

Multumita,Taku-chan??=))=))

Cred ca e multumita ...

Deci sfarsitul ficului...si mie imi va lipsi...e primu' nostru fic si ne-a iesit super-tare...
and now...THE VERY END! am vrut sa il pun pe tot, pentru ca e prea misto ca sa il despart...

Yua iese pe usa, iar Yume ramane singura in casa. Isi mai retuseaza putin parul, isi pune geaca si pleaca, incuind usa. Iese afara si asteapta ca semaforul sa se faca verde. Trece, concentrata la Uruha si la ce ii va spune. Nu observa o masina care tocmai venea cu viteza...
BEEP-BEEP!......BEEP-BEEP...BEEP-BEEP..... Sunetul devine din ce in ce mai subtire. Yume isi duce mana la cap, dar nu deschide ochii. E intreaga. Deschide ochii. Vede un perete de un alb imaculat. Sunetul acela subtire inca nu s-a oprit. E speriata. Brusc, se ridica in fund.
Ym: -Unde sunt?...La spital? Nu am murit? isi spune ea in gand. Yua...m-a dus la spital. Vreau s-o vad!
Yume se da jos in pat. I se pare ca nu a mai mers de o gramada de timp. Se clatina, dar reuseste totusi sa deschida usa si sa se uite dupa cineva care ar putea sa o ajute. La capatul holului, vede o asistenta. Alearga spre ea, pierzandu-si, de cateva ori, echilibrul.
Ym: -Scuzati-ma! Imi puteti spune ce e cu mine aici? Si daca sora mea a venit sa ma viziteze?
As: -Pai, ai fost in coma. Si da, sora ta te-a vizitat in fiecare zi. Intoarce-te in camera. Esti desculta si inca nu esti in forma necesara ca sa poti alerga.
Ym: -Bine, dar pot s-o sun pe Yua? Vreau sa vina!
As: -Sigur. O voi suna eu.
Yume se duce in camera si o asteapta pe sora ei sa vina. Peste putin timp, usa se deschide.
Yua: -Buna!! Ce faci??
Ym: -Bine! Tu ce faci?
Yua: -Foarte bine, acum! Cum te simti?
Ym: -Bine! Dar...
Yua: -Dar ce?
Ym: -Uruha...
Yua: -Uruha?? Ce-i cu el?
Ym: -Pai, nu am avut ocazia sa vorbesc cu el... Unde e telefonul meu? Trebuie sa-l sun.
Yua: -Sis...Ce-i cu tine?
Ym: -Adica?
Yua: -Pai, cum adica sa vorbesti cu el, sa-l suni...??
Ym: -Pai...Simplu...Formad numarul...
Yua o priveste mirata. Yume isi ia telefonul de pe masuta si incepe sa butoneze lista cu nume. Dar nu-l gaseste pe Uruha.
Ym: -Unde e numarul lui?? se sperie ea.
Yua: -Pai, de unde vrei tu sa ai numarul lui??
Ym: -Cum de unde?? El mi l-a dat! Apoi au urmat toate chestiile alea. Parca nu stii!...
Yua: -Pai, nu stiu! Despre ce tot vorbesti?
Yume face o pauza si incepe sa isi dea seama. O intreaba nesigura pe Yua:
Ym: -Ce mi s-a intamplat? Cum am ajuns aici?
Yua: -A dat o masina peste tine cand eram in drum spre concertul the GazettE.
Ym: -Iti mai amintesti ceva din ziua aia?
Yua: -Nu mare lucru. Nu s-a intamplat nimic deosebit. Imi amintesc ca eram foarte fericite. Era primul nostru concert.
Ym: -A dat o masina peste mine pe drum spre primul nostru concert the GazettE?
Yua: -Da!
Ym: -Inteleg acum...N-am fost niciodata cu Uruha, nici tu cu Ruki. Nu i-am cunoscut niciodata. Doar am...visat...
Yua: -A!...Probabil.
Yume isi lasa capul in jos si se intristeaza brusc. Nu spune nimic. Yua se asaza pe pat si o mangaie.
Yua: -Ce e?
Ym: -Am visat ca eram cu Uruha...Si tu cu Ruki...Si...s-au intamplat asa de multe...dar, totul s-a petrecut in mintea mea...
Yua: -Lasa, nu fi trista...A fost doar un vis.
Ym: -Dar, a fost cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata...spune ea si incep sa ii lacrimeze ochii.
Yua: -Hai, doar n-ai de gand sa plangi! Sis...nu plange! A fost doar un vis...
Ym: -Exact asta e problema. Nu s-a intamplat nimic. Nici nu i-am cunoscut pe the GazettE. Nici nu ai fost la concert, nu?
Yua: -Sigur ca nu. Tu esti mai importanta ca ei. Dar fii atenta. Peste o saptamana mai e un concert in localitatea vecina. Daca vrei, mergem. Nu facem mult pana acolo. Vrei?
Ym: -Da!
Yua: -Bine atunci, ii zambeste ea.
Cateva zile mai tarziu, Yume este externata. Primul lucru pe care il face este sa mearga cu Yua la cumparaturi pentru a se pregati de concert.
In ziua concertului...
Ym: -Vai, de-abia astept!
Ajung acolo. Concertul incepe. Ruki face introducerile, iar apoi membrii incep sa cante.
Agitatie mare...Boxele bubuie, fanii tipa si se agita...Biletele pentru concertul the GazettE au fost vandute pana la ultimul. Surorile Yua si Yume urla entuziasmate din primul rand. Este primul lor concert the GazettE si au economisit mult pentru bilete...
Visele... Ce sunt visele? Visele formeaza lumea in care patrunzi foarte usor cu ajutorul mintii si a imaginatiei. In vise se poate intampla orice, exista imposibilul si perfectiunea. De multe ori iti doresti ca visele sa devina realitate, dar, visele se mai transforma in cosmaruri, iar atunci devii agitat, dar, undeva in subconstientul tau exista acea lumina care te linisteste spunandu-ti ca e doar un vis urat.
Realitatea... Realitatea este lumea reala, in care lupti pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat. Fara realitatea visele nu se pot implini, de aceea e bine sa crezi ca in realitate, totusi, se poate intampla imposibilul.
Visele si realitatea sunt doua lumi diferite, dar totusi ceva le leaga, iar acel ceva se numeste "ambitie", ambitia care te ajuta sa speri si sa iti transformi visele in realitate...

Mentionez ca la unele idei (in special cele horror) m-au mai ajutat si prietenele mele
Asa...Am stat 2 luni sa scriem la el...Dar asta pt k ne-am tot lalait...am avut ziel in care n-am scris deloc...
Sper ca la urmatoarele noastre ficuri sa scriem in fiecare zi...

So...
The End!

Da.......aia cu vizele si realitatea e 100% by me =))=))....tre sa malaud akm=))=))...deci si ime imi palce mult....totusi...am invatat ceva din ficaul asta =))....

CEL MAI BINE E SA SPERI CA SI IN REALITATE SE POATE INTAMPLA IMPOSIBILUL....de exemplu sa ii vedem pe the GazettE =))....